Ascultam zilele trecute un episode din podcastul lui Rich Roll unde era invitata Maya Shankar. Ea avea un talent innascut in a canta la vioara si isi dorea mult o cariera in domeniu. In ciuda faptului ca nu avea studii de specialitate, ea a ajuns la un program de la Julliard dintr-o conjunctura norocoasa, spune ea. Pe parcurs povesteste cum a reusit sa intre in acel program si cum unul dintre cei mai faimosi Itzhak Perlman a ajuns sa ii dea lectii private in ciuda faptului ca nu ducea lipsa de studenti mult mai tehnici si mai scoliti decat ea.
Din cauza unui accidentari nefericite, ea a trebuit sa renunte la visul sau deoarece era in incapacitatea de a mai folosi mana la fel ca inainte. Ea a devenit om de stiinta focusata fiind pe neurostiinta cognitiva.
Insa a vrut totusi sa afle de ce i-au fost oferite acele sanse cand era clar ca nu era cea mai pregatita dintre toti.
Raspunsul a fost: Ai avut acel ceva, transmiteai emotie prin felul in care cantai….
Si asta m-a facut sa ma gandesc la tata.
Si-a dorit foarte mult sa faca o cariera din muzica, in ciuda faptului ca nu a avut o stare materiala buna si adesea a trebuit sa munceasca pe langa pentru a-si cumpara instrumente. Nu a terminat Conservatorul si cateodata simtea ca nu este luat in serios din acest motiv. Probabil s-a ambitionat si mai tare demonstrand ca de fapt se poate.
Mult talent si mult mai multa munca l-a adus acolo unde isi dorea, in fata marelui public. Cand avea timp liber repeta mereu. Invata mult si era la curent cu tot ce misca in domeniu.
Nu a fost noroc, a fost munca si ambitie. A pus suflet in tot ceea ce facea, transmitea cu fiecare vers si nota pusa pe portativ, iar publicul simtea asta. Era o energie si dadea tot pentru ca primea si el inapoi din acea energie de la publicul sau.
Oamenii nu isi vor aduce aminte ce le-ai spus, insa isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta…
Acum a lasat un gol imens pe scena in sufletele oamenilor care l-au iubit.
In schimb am gasit ceva pe calculatorul lui… O piesa noua care probabil ar fi ajuns hit la fel ca si: Ploaia, Aproape de voi, Romanie te strig si multe altele. Ar fi fost probabil piesa nr. 72 din lunga lista a compozitiilor pe care si-a pus amprenta de-a lungul carierei sale.
Iar desenul este opera lui Liviu Anca. Il prezinta exact asa cum era… plin de emotie
C.L Anca -Tribut Adi Bărar CARGO – desenat în creion pe hârtie Schut 42x30cm.
Despre spiritul rock Adi Bărar spunea că e modul său de viaţă:
”Nici nu-mi aduc aminte de când sunt aşa, dar mi-am dat seama că nu aş fi fericit altfel. Iar oamenii care ţin la mine şi îmi sunt apropiaţi, ori mă înţeleg, ori au aceeaşi afinitate pentru rock ori, pur şi simplu, din respect, mă lasă în nebunia mea”
#art#passion#drawing#pencil#pencildrawing#pencilart#tribut#adibarar#cargo
Dumnezeu are nevoie de el de aceea nu il mai lasa sa Revina! A plecat de un an si a Ramas un mare gol in urma lui! Dumnezeu sa te odihneasca in pace ADI BARAR!