Era prin primăvara anului de graţie 1982. Era concert Autostop la Clubul Electromotor, unde era invitat şi Árpi Kajtár cu chitara, dacă mai ţin bine minte… Aşa am ajuns să-l cunosc pe Adi. Anii au trecut, şi am devenit tot mai apropiaţi, ne-am cunoscut tot mai bine. Între timp, era Autostop s-a terminat, Adi a înfiinţat Cargo. Şi tot apropiaţi am rămas, chiar tot mai apropiaţi, devenind prieteni. Vremurile ne-au îndepărtat fizic pentru câţiva ani buni, dar am reuşit şi aşa să păstrăm legătura. Mai ţin minte când l-am vizitat acasă după o pauză mai lungă în urmă cu mulţi ani, prin ’94, fiind aici doar în vizită. Parcă a fost ieri… După mulţi ani de absenţă am revenit în ţară şi am reluat legătura şi prietenia care între timp a devenit o prietenie profundă, cu amintiri multe şi frumoase, discuţii, distracţii, râsete, cafele în bucătărie, seri/nopţi interminabile, poveşti şi povestiri, cu urcuşuri şi coborâri, dar tot prieteni. Anii au trecut şi tot prieteni am rămas… Artistul Adi a fost eroul meu când l-am cunoscut ca şi adolescent şi aşa a rămas până de curând. Prietenul Adi era altceva decât artistul Adi – era mult mai mult. Nu pot să cred că nu mai este. Acum îmi rămân doar amintirile pe care le voi purta mereu cu mine. Adio, prieten bun! |
