Era în 1980 decembrie, înainte de era Autostop. Ne aflam la Crivaia și ne pregăteam să susținem cu muzica noastră revelionul ’81. Nu mai țin precis minte dar cred că la hotel restaurant Gozna. Adi cu mine chitară, Mircea Goniția bas, Geri Schibinger clape iar Mezei Andrei tobe. Vine și noaptea dintre ani, sculele deja instalate, Adi cu mine și cu Mircea am mai trecut o dată peste piesa lui Queen – Another one bites the dust, Mircea o cânta vocal, avea cea mai înaltă voce dintre noi, iar după aceea ne-am retras în camere să ne schimbăm în „ținuta” de revelion, adică tot în blugi și un tricou negru. Peste jumătate de oră bate cineva la ușă și intră Adi. Se putea citi îngrijorarea pe fața lui. – Sanyi, ce ne facem că n-avem tobar, Andrei n-a mai apărut. ( Am aflat abia dimineață că s-a înzăpezit și n-a mai ajuns sus la crivaia) Eu înainte de a mă apuca de chitară am fost toboșar, așa că l-am liniștit pe Adi, las’ că trec eu la tobe. Așa am și făcut, iar după noaptea de revelion, dimineața mi-a zis la ureche Adi : A fost un coșmar dar nu ți-am spus ca să nu-ți stric cheful, apoi am râs amândoi strângându-ne mâinile. Multe amintiri frumoase am cu Adi până la perioada Autostop când drumurile noastre s-au despărțit, el începând să-și clădească cariera artistică, iar eu, îmbătat de gustul câștigului iminent, am continuat să cânt în restaurante ( din păcate), dar rămânând prieteni până la capăt. Dumnezeu să te odihnească Adi. |
Povești și amintiri de la prieteni
Alexandru (Sanyi) Kovacs
