N-am crezut niciodată ca imi va fi atat de greu sa scriu o poveste. Nu orice poveste. Ci una despre omul care ne-a schimbat traiectoria tuturor celor care am avut norocul sa îl întâlnim.
O sa imi fie dor de toate sfaturile date cu vocea aceea cântărită. De discuțiile despre orice. Dar acum când ma gândesc plâng și rad in același timp.
Acum imi aduc aminte de toate momentele de după concerte. Când lumea statea și râdea. Se râdea și se povestea. Pe la 3 dimineața se gasea cineva sa zica:
– Mai știi când am fost la (Timișoara) și ( Marius) a venit cu o sticla de vin?
Adi se uita așa și zicea:
– Marius? Pai hai sa vedem ce face!
Punea mâna pe telefon și suna.
– Ce faci, Marius? Dormeai?
Dupa asta urma o poveste interminabila si foarte haioasa la telefon. Radeam si noi radeau si ei.
Povestea asta s-a repetat de multe ori. ( am scris Timsoara si Marius dar au fost multe orase si multe persoane). Ca un facut niciunul dintre cei apelati nu s-a suparat. Ba din contra.
Si acum cand mai intaziem la povesti a ramas vorba: hai sa sunam si noi cum facea Barar!
