O poveste scurtă de prin 2006: la o cântare cu Adi Bărar Blues Band la Taverna, am greşit la vreo două piese… am fost foarte dezamăgit de mine. După cântare, când localul s-a mai golit, stând de vorbă, Adi mi-a spus în stilul lui calm doar atât: „Nu a fost bine”. Am crezut că cineva mi-a tras pământul de sub picioare… După care a spus: „Hai la mine să mai repetăm”. Aşa am şi făcut. Într-o zi, exersam „Superstitious” în varianta care îi plăcea lui. Eu ştiam asta, dar totuşi am rămas uimit: aparent, între timp ce eu băteam toba în studio, el se juca la calculator… aparent ocupat cu complet altceva. Când am ieşit la o pauză îmi spune: „Vezi că acolo nu accentuezi cum trebuie, nu este balansul ăla; iar dincolo ai fugit un pic”. Aşa era Adi. Un auz fantastic cu o acurateţe şi atenţie pe care rar am întâlnit-o. Ştia să dea sfaturi foarte utile şi bine fondate, iar criticile erau întotdeauna la subiect, fără a deveni „profesor”, dar de fapt, chiar era. Cred că cele mai bune şi valoroase sfaturi muzicale (şi nu numai) de la el le-am primit. |
Povești și amintiri de la prieteni
Zozo Albert
Da, asa era Adi.
Doar ca am impresia ca amintirea ta e din 2009, nu de alta dar in anul acela a luat fiinta A.B.B. Stiu asta fiindca am fost prezent la Taverna la primul concert , cu prima formula: Adi-chitara solo, Csaba – chitara bass, Teo Milea- clape, Aciduzzu- tobe, iar fotografiile facute de mine pastreaza data – 4 May 2009.
era „predecesorul” ABB: Adi, Teo, Bebe şi (cred) Călin, dar nu contează anul